“Doamne, nu mă milui!”

Cu mulți ani în urmă, într-un sat din țara noastră [Grecia, nn] trăia un tânăr care de mic dorea să devină ascet. Existau, însă, unele piedici. Era neștiutor de carte, greoi la vorbă, domol și cu îndatoriri familiale.

 

E o stare în care nu simt bucuria şi nu sunt conştientă că m-am născut pentru bucurie. Şi atunci voi face ceva. Ce? În primul rând zic: Doamne miluieşte! Doamne Iisuse Hristoase!

 

- Nu se pune problema: “Nu pot". Duci până cazi! Nu se pune problema. Dar să stiti că s-au putut face, dincolo de închipuirea omenească multe minuni.

Psalm

Publicat în Articole
|
 

iubindu-Te, aș iubi răspândind raze de lună nopților, întregindu-mă și împlinind, fără a dărui frângeri și fără a răscoli dureri
iar Tu m-ai zidi, ca astfel și eu să plămădesc din lut și din soare, din rostire și din tăcere

 

A te ruga pentru cineva
înseamnă
a-i îmbrăca sufletul cu carnea ta
a-i încălzi inima cu suflarea ta

 

Putem face tot ce vrem, dar liniște și pace nu vom avea. Trăsătura caracteristică a fiecăruia este temelia trecerii în veșnicie. Dacă sântem liniștiți și pașnici, vom intra în rândul sfinților și al îngerilor. Asupra lor Domnul a revărsat darul harului Său, și în sufletele lor nu-și află loc însușiri din lumea aceasta. Omul îi poate ocărî neîncetat, ei nu se vatămă. Îi poate lovi, ei nu se mânie, căci sufletul lor este călăuzit de Duhul Sfânt. …Trebuie să te liniștești. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzește-ți pacea și viețuiește cu Dumnezeu.

 

Ca orice mama buna, atunci cand Alina a aflat ca este insarcinata cu cel de-al doilea copil, a facut tot ce a putut ca sa isi ajute baietelul de 4 ani, Mihai, sa se pregateasca emotional si mental pentru venirea pe lume a fratelui sau surorii sale mai mici. Dupa cea de-a doua ecografie, familia a aflat ca bebelusul va fi o fetita si zi dupa zi, noapte dupa noapte, micutul Mihai a invatat sa ii cante surioarei lui un cantecel, cantand zilnic spre burtica mamei lui. El construia astfel, fara sa isi dea seama, o legatura de iubire cu sora lui mai mica, chiar fara sa o fi cunoscut inca.

 

Pentru că Dumnezeu mă iubeşte.

Dacă nu m-ar fi iubit, m-ar fi lăsat să-mi continui viaţa aşa cum era ea: nici prea caldă, nici prea rece, fără vreun scop anume, cu multe vise spulberate încet de neputinţă, cu compromisuri şi resemnări în faţa „realităţii”, cu bucurii mărunte şi cu durerea permanentă a imposibilităţii de a fi vreodată pe deplin împlinită. „Dar asta-i viaţa, nu?” ar spune mulţi. Nu-i asta, decât dacă alegi tu să rămâi doar cu atât ori dacă nu cunoşti că poate fi şi altfel…

 

Pe străzile împodobite cu un covor pufos de cristale albe şi minunate, răsună glasurile vesele ale copiilor care aduc în casele oamenilor o preafrumoasă veste.

La geamul unei case liniştite, un băieţel angelic privea, cu o încântătoare admiraţie, mişcarea fulgilor de nea; chipul îi era mângâiat de palida lumină născută dintr-o lumânare ce se topea încet, ascultând parcă cuvintele Heruvimilor şi ale Serafimilor.

 

Ochii verzi precum smaraldul privesc cu îngrijorare trandafirul roşu a cărui petale îşi pierdeau culoarea sângerie, cuprinse fiind de sumbra palidă a morţii. Trandafirii erau febleţea ei, trezind mereu în sufletul curat o emoţie duioasă.

Page 1 of 51